In articolul acesta voi aduce în atenţie câteva informaţii despre aplicarea neraţională a îngrăşămintelor chimice în culturile de cartof. Aşadar, simptomele şi severitatea daunelor produse depinde de felul îngrăşămintelor, doza şi metoda de aplicare, faza de vegetaţie şi condiţiile de mediu. în general, simptomele sunt mai grave în condiţii de secetă.
Plantele: Uneori nu mai răsar sau apar plante debile.
Pe frunze. După răsărire, apar pete decolorate, brunificări şi arsuri netipice, care se necrozează. Uneori întregul foliaj poate fi ars.
Tuberculi sunt afectaţi numai după plantare. Pe aceştia pot apărea arsuri sau pete adâncite, de culoare cenuşie, negricioase. După un timp, tuberculii afectaţi putrezesc.
Pulpa, în secţiune sub zona afectată este sănătoasă.
Pe colţi şi pe rădăcini apar necroze.
Pagube produse. Colţii care vin în contact cu îngrăşămintele chimice sunt distruşi şi nu mai răsăr sau se formează plante debile a căror producţie este redusă şi de calitate slabă. Creşte procentul de goluri în cultură. Vătămarea foliajului.
Cauze. Doze prea mari de îngrăşăminte, în special cu azot, aplicate la plantare în vecinătatea tuberculului, pe rândul de cartof. Fertilizare cu uree care are biuret mai mare de 1-1,5%. Cantităţi prea ridicate de sare potasică aplicate primăvara înainte de plantare. Aplicarea fertilizanţilor foliari în soluţii cu concentraţii prea ridicate. Stropiri pe vegetaţie cu soluţie de azotat de amoniu sau aplicarea pe vegetaţie a îngrăşămintelor chimice solide.
Măsuri de prevenire. Aplicarea îngrăşămintelor minerale în doze raţionale prin împrăştierea pe toată suprafaţa şi încorporarea lor în sol cu arătura adâncă sau la pregătirea patului germinativ. Respectarea concentraţiilor de soluţie la fertilizarea foliară.