Modificări cauzate de dereglări fiziologice şi metabolice la tuberculii de cartof (II)
Strategia combaterii manei la cartof!
August 2, 2017
Reguli privind depozitarea şi păstrarea cartofilor
August 2, 2017
Dacă în numărul trecut al revistei am vorbit despre formarea de dopuri în pulpa tuberculului şi despre inima goală, o altă malforfamaţie al tuberculului, în ediţia aceasta vă aducem informaţii despre alte modificări la tuberculii de cartof şi anume, inima neagră şi crăparea exterioară a tuberculului.
Pe tuberculi, la exteriorul acestora nu apar simptome vizibile. Tuberculii par perfecţi normali. In pulpă, în centrul tuberculului apare o zonă de culoare brună, brună-albăstrui sau neagră, cu formă neregulată, diametru de 1-1,5 cm, bine delimitată de cea sănătoasă. Zona brunificată variază ca mărime şi intensitatea culorii. Brunificarea sau înnegrirea inimii apare, de multe ori, din momentul în care tuberculii sunt încă mici, în perioada de iniţiere şi de creştere intensă a acestora. Cu timpul, dacă creşterea celulelor este mai rapidă, aceste pete pot evolua spre o cavitate (cavernă) neagră, fenomen denumit inimă goală. Precizăm că ţesuturile moarte din zona colorată nu au miros.
Reducerea calităţii culinare şi a randamentului de valorificare. Astfel de tuberculi nu corespund pentru industrializare.
Cauze. Inima neagră şi inima goală (despre care aţi citit în numărul trecut) sunt considerate două faze ale aceluiaşi defect interior al tuberculului, fiind cauzate de condiţii identice, însă frecvent sunt tratate ca fenomene separate. Tuberculii cu inima neagră nu evoluează întotdeauna în formă de inimă goală dar şi inima goală poate să apară fără a fi precedată de inima neagră. în ţesuturile afectate se produc anumite modificări chimice din cauza crăpării şi morţii celulelor. Alte cauze posibile: lipsa de oxigen la nivelul celulelor din interiorul pulpei din cauza temperaturilor foarte reduse (0°Celsius) sau foarte ridicate (35-40° Celsius) şi a aerisirii reduse a solului din câmp (în caz de inundaţii) sau lipsa ventilaţiei în timpul depozitării. Lipsa de oxigen în spaţiul de depozitare poate fi cauzată şi de excesul de bioxid de carbon (C02) sau dacă în urma creşterii rapide a temperaturii oxigenul existent devine insuficient pentru a satisface cerinţele crescute datorită accelerării proceselor vitale.
Măsuri de prevenire
- Tehnologia raţională de cultivare, care să asigure o creştere uniformă şi viguroasă a plantelorîn câmp;
- Reglarea corectă a temperaturii şi a ventilării în timpul păstrării;
- Limitarea înălţimii vracului de cartofi în depozite
Crăparea exterioară a tuberculilor
Pe tuberculi, mai ales pe cei mari apar chisturi superficiale sau crăpături adânci, în general, longitudinale, căptuşite cu calus. Crăpăturile mari au marginea răsfirată sau sunt larg deschise. De multe ori aceste crăpături arată ca nişte «sprâncene». Fenomenul de crăpare apare uneori şi la tuberculii mai tineri.
In pulpă nu apar simptome vizibile.
Pagube produse. Tuberculii crăpaţi se păstrează mai greu, valoarea lor comercială este redusă. Cresc pierderile la curăţare. Din cauza crăpăturilor, pe aceşti tuberculi se instalează cu uşurinţă diferite boli parazitare, care produc distrugerea lor. Dacă suprafaţa crăpăturilor se suberifică, pierderileîn timpul păstrării sunt mai mici.
Cauze.
Cauzele crăpării tuberculilor nu sunt încă bine cunoscute. Se presupune că apare din cauza diferenţelor de creştere între ţesuturile exterioare şi cele interioare ale tuberculului. Fenomenul apare mai ales în solurile cu fluctuaţii mari de umiditate. Creşterea rapidă a tuberculilor când după perioadă de secetă urmează perioadă umedă mai ales în condiţii de fertilizare bogate cu azot sau cu potasiu. Cauzele pot fi similare şi cu cele care produc sticlozitatea pulpei. Tendinţa de crăpare este şi caracter de soi. Crăparea exterioară a tuberculilor poate să apară şi în cazul de carenţă de bor din sol sau poate fi cauzată şi de unele erbicide. Crăparea tuberculilor poate apărea şi în cazul unor viroze ca: virusul mop top, virusul îngălbenirii şi piticirii cartofolui, viroidul tuberculilor fuziformi. Dacă crăparea tuberculilor este cauzată de boli, simptomele corespunzătoare acestora pot fi văzute şi pefoliaj sau pot fi diagnosticate în laborator.
Măsuri de prevenire.
Tehnologii adecvate de cultivare (densitate normală de plantare, asigurarea spaţiului adecvat de nutriţie fiecărui cuib, fertilizarea echilibrată fără exces de azot); Evitarea stresurilor şi asigurarea unor creşteri uniforme a plantelor şi tuberculilor prin regim corespunzător de apă în sol datorită irigării.
