O vorbă veche din străbuni sună cam aşa: “Cartoful este a doua pâine a românilof, în acest context, mai jos, vă voi prezenta câteva sfaturi utile despre păstrarea şi depozitarea lui în condiţii controlate.

în timpul păstrării, tuberculii sunt expuşi la însemnate pierderi cantitative şi deprecieri calitative din cauza unul număr mare de boli, dăunători şi modificări fiziologice, care acţionează mai ales în condiţii improprii de depozitare.

Astfel, reuşita păstrării cartofului şi reducerea pierderilor, în această perioadă, depinde de starea de sănătate a materialului după recoltare şi asigurarea condiţiilor în timpul depozitării, înainte de depozitarea finală, tuberculii se vor zvânta cât mai repede. Pe vreme caldă şi uscată, această operaţiune se poate realiza relativ uşor. Pe vreme ploioasă însă, când tuberculii sunt plini de noroi, această operaţiune poate dura chiar săptămâni. Numai atunci poate fi considerat lotul de cartof suficient de zvântat, când pământul aderent de tuberculi se desface şi cade uşor. După zvântare, urmează faza de suberificare şi vindecare a rănilor, care se realizează la temperaturi de 12-18° C şi la 85-95% umiditate relativă a aerului. Această fază, în care, pe răni se formează calus şi un strat de suber, dar continuă şi suberificarea (îngroşarea) cojii, poate dura 7-14 zile.

Prin vindecarea rănilor şi suberificarea cojii creşte rezistenţa la păstrare, scad pierderile prin deshidratare, iar tuberculii sunt feriţi de atacul agenţilor patogeni.

Cum trebuie să fie temperatura în spaţiul de depozitare?