Boala este produsă de bacteria Erwinia carotovora subsp. carotovora şi de Erwinia carotovora subsp. atroseptica sau diferite alte specii de Erwinia (E. chrysanthemi). Este dificil să se facă distincţia între atacul acestor specii de bacterii, care, de multe ori, produc o infecţie mixtă sau se combină cu alte bacterii şi fungi. Boala produsă de această bacterie este deosebit de periculoasă în cazul culturilor de cartof pentru sămânţă. Bacteria supravieţuieşte în sol şi produce înnegrirea bazei tulpinilor la cartof, iar specia Erwinia carotovora subsp. carotovora putregaiul umed al tuberculilor. Aceeaşi bacterie produce putregaiuri umede şi la o serie de legume şi fructe.

Răspândire şi pagube produse.

Din cauza răspândirii sale şi a puterii mari de distrugere, înnegrirea bazei tulpinilor şi putregaiul umed al tuberculilor cauzate de bacteria Erwinia sp. se situează printre principalele boli foarte grave şi păgubitoare ale cartofului. Transmiterea bolii de la un an la altul se realizează în
primul rând prin tuberculii de sămânţă infectaţi, de la care infecţia se extinde pe tulpină până la nivelul solului sau chiar mai sus. Transmiterea bolii se face şi prin sol sau resturile vegetale rămase în câmp după recoltare. Capacitatea de infectare a solului se păstrează numai 2-3 săptămâni. în câmp, boala poate fi transmisă de la tuberculul mamă de pe tulpini sau prin stoloni, la tuberculii noi formaţi. Sau de la o plantă bolnavă la una sănătoasă, prin intermediul apei din sol, din precipitaţii sau irigare, prin insecte sau diferite lucrări.

Plantarea tuberculilor secţionaţi contribuie în mare măsură la răspândirea bolii. Agentul patogen atacă planta de cartof în toate stadiile de dezvoltare, în special după recoltare şi în timpul păstrării, deoarece ciuperca poate infecta tuberculii şi în locurile de depozitare. Bacteria din sol pătrunde în plante prin leziuni. Cele mai multe infecţii se realizează prin rănile produse în timpul recoltării şi condiţionării tuberculilor. Tuberculii infectaţi în timpul perioadei de vegetaţie, în funcţie de condiţii pot putrezi în câmp până la recoltare.

Agentul patogen ajunge în depozit prin tuberculii sau prin solul infectat. Depozitarea tuberculilor umezi şi cu noroi creşte mult pericolul de infecţie. Dacă rănile sunt vindecate (cicatrizate, suberificate) infecţia nu se produce. Tuberculii cu atac mai redus pot fi depozitaţi, dar boala îşi continuă evoluţia. Astfel de tuberculi, în condiţii favorabile de umiditate şi temperatură, putrezesc complet în câteva zile. Dacă se depozitează tuberculii umezi sau spălaţi, care nu sunt zvântaţi suficienţi, tot lotul poate putrezi în decurs de 2-4 săptămâni. Dacă în timpul păstrării temperatura vracului de cartof ajunge la 12-15 orade Celsius. bacteria produce putrezirea unei cantităţi de 1 -2 m3 de tuberculi în numai 3-4 zile. în câmp, boala produce pierderi de producţie de până la 10%. Sunt mult mai mari însă pierderile din cauza putrezirii în timpul depozitării, care adesea pot depăşi 30-50%.

Condiţii şi momentul apariţiei.

Umiditatea şi temperatura sunt factorii principali care asigură apariţia şi răspândirea acestei boli. Atacurile sunt mai frecvente pe solurile grele şi umede, cât şi pe cele care s-au administrat cantităţi mari de gunoi de grajd, mai ales în anii cu primăveri şi veri umede şi răcoroase. Boala se răspândeşte uşor, atât în câmp cât şi în depozit, în condiţii de umiditate ridicată. Perioada de incubaţie a bolii variază între 15 şi 50 de zile. Pe plantele atacate se produce în toate fazele de vegetaţie. în general, boala debutează primăvara după plantare. Primele simptome se manifestă la începutul vegetaţiei, mai ales pe solurile cu exces de umiditatea şi la temperaturi mai ridicate, în cazul soiurilor sensibile. Bacteria suportă bine atât seceta cât şi temperaturile mai scăzute, este rezistentă la frig şi la razele solare, însă seceta şi temperaturile mai scăzute sau prea ridicate întârzie