Dacă în articolul din numărul trecut al revistei v-am adus informaţii despre râia argintie la cartof, acum vă oferim detalii despre o altă boală, şi anume, râia neagră. Aşadar, boala este produsă de ciuperca Synchytrium endobioticum (Schilb.) Pere. Agentul patogen poate forma noi patotipuri (rase) care distrug rezistenţa genetică a soiurilor. în regiunile cultivatoare de cartof pot fi întâlnite diferite rase. Râia neagră este o boală de carantină. Ciuperca este un parazit obligatoriu, care nu formează miceliu, numai sporangii, conţinând câte 200-300 de zoospori care, după eliberare, infectează plantele.

Răspândire şi pagube produse

Râia neagră este boala de largă răspândire, fiind una dintre cele mai periculoase boli pentru cultura cartofului, din cauza pierderilor mari de recoltă ce le poate produce şi prin faptul că infestează solul pentru o durată de peste 10-30 (uneori 40) de ani.

Transmiterea bolii de la un an la altul, se face prin tuberculii infectaţi sau prin sporii de rezistentă (akinetosporangii) aderaţi de tuberculi împreună cu solul. La răspândirea ciupercii pe noi areale contribuie şi solul infectat care aderă pe maşinile agricole, pe mijloacele de transport sau se face şi prin gunoiul de grajd, dacă animalele au fost furajate cu tuberculul bolnavi, în stare crudă (nefierţi)- Ciuperca pătrunde In tuberculi prin colţii acestora. Cu cât atacul apare mai timpuriu pagubele sunt mai mari. Pierderile de producţie pot fi totale.[/two_third]

Condiţii şi momentul apariţiei

Apariţia bolii este favorizată de clima răcoroasă şi umedă, cu temperatura solului între 17-24°C şi umiditate ridicată, cuprinsă între 60-80% din capacitatea de câmp pentru apă. în solurile cu reacţie uşor acidă (ph 5,0-6,0) atacul este mult mai puternic şi akinetosporangii mai viabili. Alternarea temperaturilor mai reduse (10°) cu cele ridicate (25°) favorizează infecţia şi accelerează evoluţia ciupercii. Apa liberă din sol este absolut necesară pentru germinarea sporilor de vară şi a celor de rezistenţă. Atacul este mai puternic în perioadele umede. în condiţii de monocultura sau de rotaţie scurtă, în sol se acumulează o mare cantitate de akinetosporangii, ceea ce măreşte gradul de atac.

Simptomele bolii

Boala atacă toate organele plantei de cartof (tuberculii, stolonii, tulpinile, uneori chiar şi frunzele, florile şi fructele), excepţie făcând doar rădăcinile.

Pe frunze şi pe tulpină

Pe plantă, de regulă, boala devine evidentă numai la recoltare. în culturile atacate timpuriu şi puternic, vegetaţia este redusă, tufele de cartof
fiind mici şi debile. Atacul se manifestă sub forma unor excrescenţe buretoase (tumori). Pe părţile aeriene ale plantei, tumorile, sunt verzi, mai târziu devin maro, iar la maturitate negre. Când atacul se produce mai târziu, deoarece rădăcinile nu sunt atacate, dezvoltarea părţilor aeriene este mai puţin afectată.

Pe tulpină, în zona apropiată de sol, proliferarea celulelor are loc la subsuoara frunzelor, în urma căreia frunzele se deformează puternic.

Pe tuberculi şi în pulpă

Pe tuberculi şi pe stoloni se formează excrescenţe de consistenţă cărnoasă, lipsite de suber. La început aceste tumori, în formă de conopidă, sunt mici de culoare albă, albă-gălbuie, iar pe măsură ce evoluează se măresc, depăşind uneori mărimea tuberculilor pe care s-au format. Cu timpul, tumorile se colorează în brun-închis, până la brun-negricios sau negru. Forma tuberculilor este modificată prin apariţia pe ochi a unor tumori buretoase de diferite mărimi, cele mai mici fiind cât un bob de mazăre. Tuberculii pot fi complet transformaţi în gale. Tumorile cad de pe organele pe care s-au format şi pe vreme umedă putrezesc infectând solul.

Prevenire şi combatere

Măsuri culturale’, pentru prevenire infecţiei, se vor aplica toate măsurile de carantină fitosanitară internă şi externă. Se face controlul sistematic şi organizat al zonelor carantinate. Pe terenurile infestate se cultivă numai soiuri rezistente. Nu se transportă cartoful din zonele infectate în alte zone neinfectate. Se plantează numai material sănătos, certificat. Se distrug buruienile din familia Sofanaceae şi se rad resturile vegetale uscate. Pe solurile infectate nu se plantează cartof timp de 4-6 ani.

Măsuri chimice: nu se cunosc măsuri eficiente de combatere pe cale chimică. în mod normal, nu se fac tratamente chimice pentru combaterea râiei negre. în cazuri speciale se poate dezinfecta solul.