Pentru că perioada de recoltare a cartofului a început, vă oferim câteva sfaturi practice despre: momentul optim de recoltare, întreruperea vegetaţiei şi eliminarea zonelor afectate.
Momentul optim de recoltare
Recoltarea trebuie începută numai după maturizarea fiziologică a plantelor de cartof şi suberificarea suficientă a cojii tuberculilor, pentru a reduce vătămările mecanice în procesul de recoltare-transport-condiţionare. Se recomandă ca recoltarea să se înceapă la 10-14 zile de la încetarea creşterii tuberculilor şi a uscării foliajului. Umiditatea solului este un alt factor care trebuie avut în vedere la stabilirea momentului recoltării.
Dacă solul este uscat, creşte numărul de bulgări, ceea ce va determina atât creşterea frecvenţei tuberculilor răniţi şi tăiaţi sau nedislocaţi, cât şi manevrarea unei cantităţi mari de pământ, mai ales la recoltarea mecanizată. Recoltarea pe sol prea umed duce la creşterea cantităţii de pământ aderent de tuberculi (sub formă de noroi) şi umectarea tuberculilor, ceea ce va necesita o perioadă mai lungă de zvântare, creând condiţii favorabile extinderii unor boli de putrezire. în momentul recoltării, cultura trebuie să fie curată de buruieni şi resturi vegetale, care încurcă această lucrare, mărind numărul de tuberculi rămaşi în sol. Recoltarea la timp şi în condiţii optime presupune evitarea vremii nefavorabile (perioadele ploioase, temperaturi prea ridicate sau sub 10-15 grade Celsius etc).
La apariţia în masă a anumitor specii de afide cunoscute ca vectori ai virusurilor, în funcţie de zborul şi componenţa speciilor, prin întreruperea vegetaţiei cartofului destinat pentru sămânţă se poate reduce în mare măsură extinderea infecţiilor, dar mai ales transmiterea infecţiei de la frunze în tuberculi. întreruperea vegetaţiei se poate realiza mecanizat (prin tocare), prin smulgerea vrejilor, sau chimic (prin utilizarea desicanţilor pe bază de: dimetipin, diquat, piraflufen-etil). Efectuarea întreruperii vegetaţiei cu 10-14 zile după zborul maxim al afidelor poate determina o reducere cu 40-50% a frecvenţei tuberculilor infectaţi, comparativ cu recoltarea la maturitate şi fără distrugerea vrejilor (Cojocaru; 1987).
Eliminarea zonelor afectate
Zonele mai puternic afectate de anumite boli, care se transmit în special prin tuberculi, cum este mana (Phytophthora infestans), fuzarioza (Fusarium sp), ervinia (Erwinia sp), rizoctonioza {Rhizoctonia solani), sau zonele afectate de exces de umiditate, exces de îngrăşăminte, erbicide etc., se vor delimita şi se vor recolta separat. Tuberculii rezultaţi se valorifică pentru furajarea animalelor şi se depozitează provizoriu, separat de restul producţiei. Aceste loturi nu vor fi folosite ca material de plantat. Eliminarea de la sămânţă a tuberculilor proveniţi din rândurile marginale şi de la capetele parcelelor, care în mod obişnuit prezintă un procent mult mai mare de infecţie cu viroze decât cei din restul culturii, este o altă măsură importantă ce asigură un material de plantat mai sănătos.