Putregaiul inelar, o boală gravă pentru cartof.

Cum se manisfestă carenţele de magneziu şi bor în cultura de cartof?
august 2, 2017
Râia neagră, o altă bolă cu consecinţe majore la cartof!
august 3, 2017
Show all

Putregaiul inelar, o boală gravă pentru cartof.

Boala este produsă de bacteria Clavibacter miciganenses spp. Sepedonicus. Bacteria care produce boala este aerobă. Putregaiul inelar al tuberculilor de cartof este considerată o boală gravă şi este supusă regulamentelor de carantină fitosanitară. Depistarea acesteia în ţara noastră atrage după sine o strictă monitorizare a suprafeţelor cultivate cu cartof şi obligativitatea tuturor producătorilor de a respecta regulamentul circulaţiei cartofului pentru sămânţă (DONESCU, 2004b).

Răspândire şi pagube produse.

Agentul patogen atacă organele aeriene ale plantei şi tuberculii de cartof. Cartoful este planta gazdă naturală a bacteriei. Principala cale de răspândire a bolii o reprezintă tuberculii infectaţi, în care bacteria iernează, fie în cei depozitaţi, fie în cei rămaşi în câmp după recoltare. Răspândirea prin cartoful de 44 sămânţă şi samulastră este foarte rapidă. în tuberculi, bacteria pătrunde prin răni, mai ales dacă maşinile de recoltat şi de sortat sunt contaminate cu agentul patogen. La plantele bolnave, infecţia tuberculilor noi se realizează prin stoloni. Bacteria nu supravieţuieşte mult timp în sol. în schimb rezistă timp îndelungat (2-5 ani) pe resturile de plante şi în pământul uscat aderat pe diferite obiecte, maşini, unelte agricole, saci, containere. De asemenea, există pericolul răspândirii bacteriozei prin apa de irigat în brazdă sau prin contactul rădăcinilor. Poate supravieţui mai mulţi (2-5) ani în lichidul bacterian uscat. în câmp, boala poate fi transmisă în mod pasiv şi de unele insecte ca: gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata). puricele cartofului (Epilrîxsp.) ş.a.

Ca regulă generală se poate afirma că puţini tuberculi sunt contaminaţi în câmp, dar cei care sunt bolnavi infectează alţi tuberculi în timpul recoltării mecanizate sau la sortarea pe banda rulantă. Pierderile de producţie în câmp nu depăşesc 20%, în timp ce pe durata depozitării pot ajunge la 60%. în câmp, pierderile se datorează în primul rând golurilor la răsărire, care diminuează densitatea plantelor şi restricţiilor impuse de regulamentul de carantină fitosanitară. Dacă gradul de atac este redus, tuberculii se pot consuma, dar este interzisă folosirea lor ca material de plantat.

Condiţii şi momentul apariţiei.

în primăverile calde, pe soluri umede la plantare şi la temperaturi de 18-22 grade C se realizează cele mai bune condiţii pentru atacul bolii. în condiţii de sol uscat la temperaturi de 24-32 grade C boala evoluează rapid. Plantele bolnave se usucă rapid dacă în sol temperaturile depăşesc 25 grade C. Temperatura minimă la care bacteria atacă este între 1-2 grade C, iar cea maximă variază între 31 grade C şi 35 grade C.

Simptome pe frunze şi pe tulpină

Plantele rezultate din tuberculii bolnavi răsar mai târziu şi se dezvoltă mai slab. în general, boala manifestă simptome pe 1-2 tulpini ale plantei şi în a doua parte a perioadei de vegetaţie, care se usucă, frunzele se veştejesc, iar foliolele de la nivelurile inferioare au culoarea verde-pal şi marginile uşor curbate de o parte şi de alta a nervurii principale. La temperaturi de peste 25 grade C. uscarea frunzelor şi a tulpinilor duce în final la moartea întregii plante. Pe tulpină. boala debutează prin veştejirea acestora împreună cu frunzele. Tulpinile bolnave nu prezintă nici o modificare exterioară. Culoarea tulpinilor poate fi verde, dacă boala progresează repede, sau brună, dacă progresează încet. Dacă tulpinile bolnave se secţionează la bază şi se presează pereţii cu degetele, din ele se scurge un exudat bacterian sub forma unui lichid lăptos. Tăierea lor în lung evidenţiază o brunificare a vaselor conducătoare. Simptomele enumerate nu se manifestă aproape niciodată pe toate tulpinile plantei în acelaşi timp.
Plantele bolnave ajung la maturitate cu 2-3 săptămâni mai devreme faţă de cele sănătoase. Caracteristic acestei boli este, că niciodată nu se îngălbenesc frunzele întregi şi nu se decolorează sau deformează partea bazală a tulpinii cum se întâmplăîn cazul atacului de Erwinia.

Pe tuberculi şi în pulpă

Pe tuberculii uşor infectaţi (infecţie latentă), în afara unor crăpături uşoare sau pete de culoare roz sau brune nu se observă semne exterioare evidente, pentru care practic nu se pot elimina prin sortare. Mai frecvent, tuberculii sunt atacaţi în zona stolonului. Primele simptome care apar pe tuberculi se pot confunda cu atacul produs de ciuperci {Verticillium şi Fusarium). Lipsa sau mascarea simptomelor severe face ca o parte din cartofii bolnavi să nu fie eliminaţi la sortare.

în pulpa tuberculilor, primele simptome apar în zona ombilicală, după care bacteria avansează prin ţesuturile vasculare, provocând astuparea acestora. Cel mai caracteristic simptom constă în putrezirea inelului de vase, de unde provine denumirea de “putregaiul inelar”. Dacă atacul este avansat, după secţionare, se constată că inelul de vase este de culoare galben-crem spre brun deschis, iar la presare elimină un exudat bacterian mucilaginos de culoare alb-lăptos sau galben-crem, fără miros specific. Cu excepţia epidermei ţesuturile infectate devin sfărâmicioase, se descompun, între ţesutul cortical şi miezul tuberculului se formează o cavitate. Simptomele în tuberculi pot apare uneori şi numai ca nişte linii întrerupte de culoare mai închisă în inelul de vase sau ca o decolorare gălbuie a ţesuturilor vasculare.

Tuberculii bolnavi se suprainfectează uşor cu alte bacterii, mai ales din speciile Erwinia, ceea ce accelerează procesul de putrezire şi maschează simptomul de bază. Tuberculii suprainfectaţi cu alte bacterii se putrezesc total în sol. La tuberculii care prezintă la recoltare simptome uşoare, în timpul depozitării, boala progresează spre forme grave, caracteristice putregaiului inelar.

Prevenire si combatere

Este boală vasculară, dificil de identificat, la care lipsesc măsurile directe de combatere.

Măsuri culturale: Respectarea strictă a normelor de carantină fitosanitară, controlul atent al materialului de plantat importat. Aplicarea unor măsuri stricte de carantină internă şi de
igienă culturală, pentru a limita arealul de răspândire a bolii. La plantat se va folosi numai material sănătos, liber de bacterioză şi certificat. Suprafeţele pe care a fost depistată boala vor fi supuse carantinării, prin interzicerea cultivării în următorii ani a cartofului indiferent de destinaţie. Evitarea secţionării tuberculilor la plantare. La culturile de cartof pentru sămânţă se vor elimina plantele bolnave din câmp. în mod obligatoriu se vor curăţa şi dezinfecta cu apă fierbinte sau formol toate maşinile de recoltat şi de sortat, mijloacele de transport, containerele spaţiile de depozitare, practic tot ceea ce vine în contact cu cartoful pentru sămânţă.

Ţinând cont de faptul că nu există mijloace de combatere directă, respectarea măsurilor enumerate precum şi acordarea unei mai mari atenţii loturilor de cartof importate din ţări în care este prezentă boala sunt singurele modalităţi de prevenire a apariţiei şi răspândirii putregaiului inelar.

Măsuri chimice: Nu există mijloace chimice directe de combatere pentru această boală.